Sarmalute in foi de vita

Să mai blogărim un picuţ zic! La ce sărmăluţe am meşterit - n-am ce să fac - trebuie să mă laud! 

Sărmăluţe în foi de viţă

Ştiu că sună ciudat dar eu n-am făcut sărmăluţe niciodată - niciodată. Mais porquoi? Parce que de ce să ne batem capul când mami face cele mai super-trăznet-mega bune sărmăluţe ever?

Aşaaaaaa. Cu ce-am pus la cale aceste sărmăluţe cu care am semnat un come back de răsunet în bucătărie (dupa fro doo săptămâni în care m-am făcut că nu ştiu la ce ne foloseşte nouă aragazul) ...

1 kilo de cărniţă amestec

1 pachet de foi de viţă în saramură (de la Mega)

1 ceapă potrivită

1 ceşcuţă de orez (prefiert am avut eu)

nişte verdeţuri - mărar şi pătrunjel adicătelea

o cutiuţă de pastă de tomate (micuţă - vreo două linguri mai zdravene)

o lingură serioasă de făină

sare şi piper

Primul lucru - am desfăcut foile de viţă (erau patru pacheţele) şi le-am pus la desărat. Cred că am schimbat vreo 5 - 6 ape, cam aşa, asta în timp ce mi-am făcut o cafea şi-am pregătit umplutura. Nu au stat la apă foarte muuuuuult. Mi-am făcut oarece griji că o să iasă prea sărate dar nu a fost cazul.

Sărmăluţe în foi de viţă

Am călit ceapa (tocată mărunt) şi am dat-o deoparte la răcit. Am pus cărniţa tocată într-un castron încăpător. N-am găsit decât amestec - deşi după cât de grasă părea - aş fi jurat că - şi anume - cărniţa de vită a trecut doar în vizită. La fiert însă am simţit mirosul specific al cărniţei de vită. Oricum am avut o cărniţă tocată mai grasă şi cred că asta a fost de bine totuşi. Am pus vreo mână de pătrunjel tocat. Am pus şi puţintel mărar,  cîteva fire acolo - treacă de la mine :-). Am adăugat ceapa călită cu tot cu uleiul (care a fost foarte puţintel I must add), orezul, o linguriţă mică de sare şi nişte piper negru măcinat. Şiiii am amestecat muuuult şi bine. 

Am prins din zbor un secret dintr-o carte de bucate. Mi s-a întâmplat să constat că tocăturile mele sunt prea dense. M-am prins la un moment dat că trebuie să am grijă să pun tocătura un pic răsfirată - în ardeii umpluţi de pildă. Acum însă am cetit că e bine să pui în tocătură nişte apă. Explicaţia era că orezul din tocătură se va fierbe mai uşor, fără surprize neplăcute. Eu am pus cam o ceşcuţă şi ceva de apă rece. Şi pe lângă faptul că a fost mai uşor de amestecat, manevrat, tocătura a şi ieşit moale, pufoasă şi bunăăăă. 

Sărmăluţe în foi de viţă

Am dat cărniţa un pic la rece - să se amestece frumos gusturile şi apoi m-am pus pe împăturit sărlmăluţe. Mi-au ieşit vreo patruzeci şi una. Pe fundul oalei am pus câteva oase garf mititele. Nu se lipeşte nimic de fundul oalei şi dau şi un gust mai bun.

După ce am aranjat frumos sărmăluţele, am pus în castronul în care am avut tocătura pasta de tomate cu făina şi nişte apă. Am amestecat bine bine şi am turnat peste sărmăluţe. Lichidul astfel obţinut trebuie să acopere uşor sărmăluţele. 

Cam la 45 de minute de fiert am verificat dacă au sare - spre surprinderea mea a mai fost necesară o linguriţă. Eu care mă temeam că vor fi prea sărate din cauza foilor de viţă ... Tot în cărticica minune - am găsit şi un sfat pentru un aspect mai frumos - să pun şi puţintică boia de ardei dulce. Eu am pus cam o jumătate de linguriţă într-o margine a oalei - şi apoi am aplecat uşor oala şă se amestece cu restul sosului. 

În total, sărmăluţele mele au fiert 1 oră şi cinci minute. Am scos una pe o farfurioară şi am verificat dacă sunt gata. Erau. Le-am lăsat să stea vreo oră - sunt mai bune după ce se aşează gustul. 

Sărmăluţe în foi de viţă

Au fost - bune bune bune! Am păpat cu iaurţel .... mmmmm! Hai să nu mă mai laud - dar subliniez că nu m-am umflat în pene degeaba. :-) Parol!