Când eram eu mică, în capul meu, supă cremă de legume = supă de chimen. Și mai era și singura supă cremă de pe pământ!!! :-) Poate unde pe vremea când mi-era frică de bau-bau, supele cremă nu erau foarte la modă. Pe atunci gospodinele aveau de luptat, nu glumă, cu o supă de genul ăsta. Nu tu blender, dacă aveai robot de bucătărie erai deja super șmecheră ... Lucky us. Avem what it takes să terminăm treaba cât ai bate din palme.
La prima vedere ai zice că e cine știe ce mare lucru de muncit la supica asta - dar, în ce mă privește, e de categoria:
1. pui la fiert legume (faci altceva prin bucătărie până fierb)
2. bagi blenderul
3. pui unt, sare, piper si ...
.... ta-daaaaa! Dinner is ready! Aplauze! :-)
Asta a fost pe scurt. Pe lung, povestea stă așa: eu cumpăr din ochi cantitățile - 5-6 morcovi babani, vreo 3 cartofi serioși (albi), o țelină potrivită, un fir de rădăcină de pătrunjel, un ardei roșu, o ceapă potrivită. Eu una refuz sa-mi bat capul cu vreo rețetă fixă. Dacă am mai mulți morcovi - that's it, are gust mai pronunțat de morcovi. Dacă țelina e mai mare, e mai fericit B. (lui îi place gustul de țelină). Dacă se întâmplă să n-am cartofi deloc - țelina suplinește lipsa lor și ia ghiciți cine e super-happy. Dacă n-am ardei roșu, nu-i bai (oricum nu știu dacă rețeta originală prevede așa ceva). E musai însă să fiu atentă să nu diluez cu prea mult lichid la final. În rest, în ceea ce privește cantitățile = fără emoții.
Noroc că am făcut poze .... aaaa NOT! Deci - luați de aici, aceeași poză, un pic din profil. :-)
Să o luăm pe rând.
Curăț toate legumele, ceapa rămâne întreagă, tai morcovii în bucăți mari, cartofii în sferturi, țelina felii groase - pun apă, puțină sare, fierb.
Când s-au fiert, scot legumele din lichid și le blendez pe rând într-un alt vas. Nu insist foarte mult cu blenderul ci doar cât să fie bine sfărâmate. Dacă ceapa e gustoasă (gust puțin din ea) și nu pare ațoasă o blendez și pe ea. Nu rămâne pe din-afară nici ardeiul roșu pentru că dă o culoare mai frumoasă. Pun apoi o sită deasupra oalei în care va rămâne "produsul" final, trec crema rezultată prin sită utilizând o lingură de lemn. Chestia durează foarte puțin evident pentru că legumele sunt deja aproape cremă. Ajută să pui și câte puțină zeamă. Peste legumele cremă - torn apoi puțin câte puțin zeama în care au fiert legumele (strecurată în prealabil) și bat cu telul (mie mi se pare că se amestecă mai rapid și mai eficient). Precum spuneam - nu mă grăbesc să torn lichid foarte mult dintr-o dată - pentru că o să îmi pară rău :-) dacă diluez prea mult. Aproape întotdeauna îmi rămâne lichid. Pun la loc pe foc supa cremă, potrivesc gustul de sare, pun o bucată de unt (cu măsură - ce-i prea mult strică) și puțin piper (I love piper). Chimen nu pun - e dușmanul lui B. Las doar 2-3 clocote pe foc - cu super atenție la oală, nu plec de lângă ea și amestec continuu. N-aveți idee ce repede se prinde supica asta de fundul oalei.
Gata, măi. E simplă, e sănătoasă (nu conține parascovenii, nu prăjeli, nu grăsimi), e ieftină, se face rapid.
Pentru mine supa cremă fără crutoane e charmless. Deci, tai niște pâine cubulețe, pun un strooop de ulei în tigaie, sărez, rumenesc puțintel și gata!
Din categoria Supix / Ciorbix :-) mai citește și:
Ciorbă de lobodă
Ciorbă de pui a la grec
Ciorbă de salată verde cu omletă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu