21 martie 2012

Salata Nisa

… sau cea mai bună salată de pe faţa pământului EVER …


First thing's first! De salata Nisa nu mă apuc dacă sunt în faza „şi-s grăbită, şi-s grăbită, şi mi-e casa neîngrijită”. E o sălăţică cu dichis, pe care-i musai să o bibilesc în detaliu.


Pentru doi, am nevoie de:
o salată verde mică
o conservă de ton în ulei (Hame – că aşa-mi place mie cel mai mult)
două ouă fierte (tari)
o mână de fasole verde
cinci – şase măsline negre
o roşie potrivită sau patru – cinci roşii cherry
un cartof măricel fiert
opt fileuri de anşoa
zeamă de lămâie proaspăt stoarsă
sare şi piper

Dressingul se face din:
o jumătate de căţel de usturoi
o lingură - două de ulei de măsline
o lingură zdravănă de muştar
câteva frunzuliţe de tarhon sau pătrunjel verde
o jumătate de linguriţă de oţet de vin roşu
zeamă de lămâie proaspăt stoarsă
sare şi piper

Salata Nisa
Salata Nisa

Mai întâi pun la fiert cu puţină sare un cartof întreg şi sunt cu ochii pe dânsul să nu ajungă în stadiul sfărâmabil deci inutilizabil. Tot la fiert pun şi două ouă.

Azvârl apoi într-o tigaie un strop de ulei şi o mână de fasolică verde congelată (string beans, french beans whatever, cu păstaia lungă şi subţire), sărez uşor-uşor şi perpelesc fasolica asta până când e puţin rumenită şi un pic crocantă. Pentru mine ăsta a fost ingredientul surpriză – mă aşteptam la o chestie nasoală, verde, crudă adică nefăcută, aţoasă, bla-bla bla-bla. Când colo - am descoperit că miroase extraordinar şi e la ea acasă în salata asta. 

Mă ocup apoi de cea mai mică salată pe care-am găsit-o în piaţă - dacă nu o folosesc pe toată, ce rămâne în frigider … rămâne în frigider. Ţin mult de tot să fie uscată - dacă musteşte de apă, în zadar tot balamucul … O amestec cu foarte puţin ulei şi un praf de sare, cât să nu am impresia că pap frunze …

Tai apoi fin fin fin - cel mai fin posibil - niste solizişori de ceapă roşie, câteva firicele acolo – nu mai mult, because gustul agresiv al cepei nu trebuie să fie nicidecum vocea întâi. E mai mult chestie de estetică, culoare, texturi, etc. …


The dressing issue: mărunţesc fin fin o jumătate de căţel de usturoi (sau îl zdrobesc dacă nu mi-e prea lene să mai spăl şi mojarul - şi bineînţeles că mi-a lene). Arunc peste câteva frunzuliţe de tarhon verde tocate fin-fin (merge şi neaoşul pătrunjel), muştarul (reţeta zice că e musai să fie Dijon, dar la mine ţine şi fără fineţuri), ulei de măsline, sare, piper negru proaspăt măcinat, zeamă de lămâie, plus câţiva stropi (hai o jumătate de linguriţă mică) de oţet de vin roşu. Me happy - pentru că în sfârşit are ceva de făcut prin bucătărie şi oţetul meu de vin roşu, nebăgat în seamă for ages. Amestec bine bine şi … Dressing it is!

And now … its showtime. Asamblarea salatei Nisa. Pun salata verde pe două farfurii întinse sau în două boluri … Aşez frumos păstăile de fasolică prăjite (scurse bine de ulei), pun ouăle tăiate sferturi, pe lung, feliuţele de roşii (dacă sunt cherry arată mai bine şi costă mai mult), feliile de cartof fiert băzgălite cu puţin unt topit, sărate şi pipărate (complicat, dar viaţa-i complexă şi arta cere sacrificii) şi măslinele scoase din ulei, scurse bine doar cât să luceasca apetisant. În mijloc şade moţ tonul uşor scurs de ulei, cu câteva picături zdravene de lămâie să nu ni se aplece. Mai pun şi fileurile de anşoa. Şi on top of all that desenez nişte dunguliţe artistice cu dressingul care va rămâne însă cuminte în bolul lui de unde-şi pune fiecare cât pofteşte.

Salata Nisa
Salata Nisa

Arată bine, miroase bestial, tastes grate! El este topit după dânsa – şi dansul e foarte, I mean FOARTE mofturos. So  what can I say – Salade Nicoise, Insalata Nizzarda, Salata Nisa whatever the name - its just plain PER-FECT!

2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Noi suntem topiti dupa salatica asta. Musiu al meu e foarte pretentios si circumspect cand e vorba de incercat pape noi, asa ca nu eram sigura daca mofturosul va zice un da hotarat! Dar a ziiiiiiis si acum imediat ce da de niste ton prin frigider ii si vin idei! :-)

      Ștergere