Tortilla - omleta cu cartofi

M-am trezit ieri dimineaţă cu o poftă teribilă de ceva consistent (carbohidraţi nah!). Because am fost şi bolnăvioară şi de aceea (shhhhh ... scuze, motive, whatever).

Tortilla

Tortilla avem azi de papa. O omletă mai zdravănă şi mai cu de toate decât varianta clasică. E prima dată când pun la cale aşa ceva. Mi-a plăcut. Data viitoare I can surely do better. Adică un pic mai light. Şi un pic mai fără gafe gen pus ceapa verde la prăjit şi întors cu spatele (din cauză de bătut ouăle) şi când întors cu faţa, ce să vezi - scrum. Noroc că nu era singura ceapă verde din bucătărie. Altfel ce mă făceam cu simfonia de culori?

Sooo ... first of all, ce-am avut eu pe masă:

trei ouă
un (da unul singur) cartof mai serios
câteva fire de ceapă verde (plus încă alte câteva de rezervă)
o roşie (şi mi-a trebuit doar juma' din dânsa)
nişte ciolan afumat 
trei - patru măslinuţe negre
vreo trei patru linguri de brânzică de oaie sfărâmată cu furculiţa
sare, piper
ulei cât să mă aflu în treabă (şi tot a fost prea mult)

Am curăţat, spălat cartoful. Tăiat pe lat felii subţiri chiar cu instrumentul de curăţat legume. Nu subţiri să vedem prin ele dar nici felii în toată regula. Apoi le-am prăjit pe o parte şi pe alta, le-am scurs cât de bine am putut de ulei şi le-am dădut de-o parte. Am făcut apoi isprava cu ceapa că aşa credeam eu în capul meu că prăpăditele mele de fire de ceapă se prăjesc o veşnicie. Am uitat să fac poze during the process so, servesc doar poze cu finalul glorios.

Tortilla

După ce am dres isprava - adică scăpat de uleiul câh - am rumenit şi nişte bucăţele de ciolan afumat. Nu foarte multe dar suficiente să tragă de nas tot cartierul. Le-am scurs cât am putut de bine de ulei şi am început opera de artă.

Am lăsat doar o linguriţă de ulei în tigaie. Am pus (pardon!) pe fundul dânsei feliuţele de cartof, am împrăştiat bucăţelele de ciolan afumat, am tăiat feliuţe măslinuţele - zvâââr şi cu ele în tigaie. Am turnat în tigaie ouăle bătută cu puţintică sare şi mai multişor piper şi ceapă verde tocată (curată parascovenie ideea strălucită să prăjesc ceapa separat). Şi on top of everything am aranjat, la mare artă, nişte rotunde felii de roşie. Cireşa de pe tort - brânzica rasă.

Hop cu tigaia pe focul mic. Cîteva minute. Nush exact câte. Am verificat să nu se ardă nimic ridicând un pic tortilliţa într-o margine cu furculiţa. Apoi am făcut o mare faptă de vitejie pentru care m-am umflat în pene juma' de zi de zici că cine ştie ce mare tehnică de master chef am executat. Nu mă credeam în stare dar am întors omleta asta dichisită cu farfuria. Am trântit o farfurie cu faţa în jos în tigaie because farfuria era mai mică şi altceva ce era să fac. Am fugit de-asupra chiuvetei şi am întors dintr-o singură mişcare tigaia cu fundul în sus. Tortillica a căzut imediat, fără proteste. Pe dos arăta chiar foarte bine. Iacă mai jos Tortilla faţă-verso.

Tortilla

Am repetat operaţiunea la final - că doar nu era să mă prezint în faţa pretenţiosului juriu cu tortilla pe dos. Pe partea cu roşiile treaba a fost cam ciufulită but still apetisantă.

Tortilla

Aşaaaa. Acum învăţăminte! Data viitoare, deşi balamucul e mai mare, voi fierbe cartfoul iar cărniţa (ciolan, şuncă, whatever) o să o prăjesc mai mult fără ulei. Mi-a intrat în cap că a avut cam mult ulei deşi nu se vedea cu ochiul liber. Dar dacă nu asortam tortilla buclucaşă cu o sălăţică verde cu lămâie - cred că mi s-ar fi părut o păpică cam grea.

Şi acum mă simt datoare să explic ce căuta în frigiderul meu, acum în plină primăvară - când salată trebuie să fie numele meu, ditai ciolanul afumat. Explicatie! Varza murată nu ştie să citească în calendar şi nu s-a terminat în fix momentul în care a venit primăvara. Deci pun oficial capăt iernii cu nişte varză cu ciolan. Next post of course. 

Din categoria International:

Salată Nisa

Paste Arabiata