Ciorba de salata verde cu omleta

E primavera şi se cuvine să trântim o ciorbă de salată verde. My all time favorite. Istoria personală spune că e prima ciorbă pe care am păpat-o fără mofturi. Ca orice copil certat cu ciorbele încercam cu sârg orice numai să sar peste ciobică. Ciorbica asta însă a cucerit copilu'.

Ciorba de salata verde

E un pic acrişoară, omleta e delicioasă, e gustoasă, se face cât ai bate din palme - iată deci încă un motiv să o adore şi versiunea macro a copilei cucerite de ciorbica de salată. De fapt dacă mă gândesc bine era de lobodă! Right lobodă. Doar că la bucătăreasa din mine loboda e încă un mister. Salată am avut - salată am făcut. Asta era! Ştiam eu că lipsea ceva!

Necesităm pentru dânsa:
salată - una maaare sau două mai sfrijite
ceapă verde (dacă e primăvară s-a terminat cu ceapa uscată)
morcovei - vreo trei potriviţi
o albitură
o ţelină mică (aşa a vrut tanti din piaţă care mi-a plasat-o la ofertă)
o juma de ardei roşu
patru ouă
o cutie mică de smăntănâ (nu mai ştiu cum stătea cu grăsimea a mea)
leuştean
zeama de la o jumătate de lămâie
ulei
sare

Ciorbă mai uşor şi mai rapid de prestat decât asta nu există (iacă de ce o iubesc acum şi mai mult). Toc tot mormanul de legume - ceapa, morcovi, albituri, ardei gras şi le zvârl în apa fierbândă. Ştiu ştiu - dacă le-aş căli mai întâi ar fi şi mai bună. Doar că de la un timp m-a lovit gătitul sănătos (şi lenea - muhahahaaaa) şi nu mai călesc. Şi n-am înregistrat încă vaste proteste. Ba chiar deloc.

Tai apoi salata ca pentru salată. Puf şi cu ea în oală. Mai prestez o omletă (primul motiv pentru care mă dădeam în vânt după ciorbica asta când eram burică). Toată şmecheria cu omleta e să fie un pic sărăţică - nu foarte, dar un pic mai sărată ca de obicei. Omleta se fărâmiţează cu furculiţa în bucăţi nu foarte mici -că ăsta e tot farmecul ciorbicii buclucaşe. Am uitat să spun - omleta e din trei ouă. Unu se păstrează pentru că am o treabă cu gălbenuşul lui ceva mai tîrziu.

Omleta buclucsa

Nu foarte tîrziu - adică acum. După ce am tocat şi nişte leuştean şi sunt sigură că e fiert totul, trag ciorbica de pe foc. Şi dacă am fost deşteaptă înseamnă că am scos din timp oul cu numărul patru şi smântâna din frigider. Dar n-am fost deşteaptă - aşa că m-am stresat - once again - că mi se taie smântânica prin frumuseţe de ciorbă.

Dresul ciorbei goes like this. Se pune doar gălbenuşul într-un castron încăpător dimpreună cu smântâna. Se bat bine bine bine bine cu furculiţa. Şi apoi cu polonicul se toarnă puţintică zeamă fierbinte şi se amestecă repejor. Apoi cîte puţin câte puţin până am terminat polonicul. Repet distracţia cu încă două trei polonice şi apoi torn castronul în ciorbică treptat amestecând continuu. Am spus că ciorba nu mai e pe foc - da?

Ultima operaţiune - zeama de lămâie. După gust. Cât mai multâ după gustul meu şi-al dânsului.