Despre dulciuri

Trebuie să încep să-mi fac singură dulciurile. Sunt supărată pe mine şi cravings-urile mele care sunt mai degrabă nişte obsessions. 

Mi-e destul de des ingrozitor de des poftă de ceva dulce. Şi pe cât de des aş mânca ceva dulce (şi chiar mănânc) pe atât de des sunt dezamăgită. Muuuulte dulciuri sunt doar dulci şi atât. Prea dulci, aceeaşi aromă, nume de imprumut. De câte ori tiramisu e chiar tiramisu? Nu tu pişcoturi, nu tu cafea iar mascarpone ... what?

Well, that's it. Mi s-a urât cu binele - nu mai vreau ce mi se oferă şi pace!

Aşa se face că am tras o listă cu ce cred că aş mai mânca cu plăcere în materie de dulciuri şi sunt în stare să fac io singură! Dezintoxicare de cofetăria contemporană se cheamă! Ori ei se întorc la frişca de la mama dânsei - ori eu nu mai pun piciorul pe acolo. 

"Ze list" goes like this:

- tartă cu lămâie

- tiramisu (de-ăla adevăratu' zic)

- cheesecake

- placintă cu mere, cu brânza, cu ce-o fi - doar plăcintă să fie

- cornuleţe cu gem, cu rahat, cu nuuuuucă

- clătite cu gem de măceşe, de gutui, cu brânză dulce şi stafide

- chec

- cozonac

- tarte cu fructe

- pască

- tort

- cremeş

- budincă

- orez cu lapte

- griş cu lapte
- o prăjitură pe care nu ştiu cum o cheamă so I'm in love with a stranger

And that's it! Am de gând să fac toate astea io cu mâna mea şi atât! Chiar ieri am rupt uşa cofetăriei şi am înşfăcat doo prăji celebre - practic două "necunoscute" care arătau a ce spuneau că sunt dar jur că n-aveau nici un farmec.

Prea multe dulciuri. Dulce, dulce, dulce! E cazul să recunosc din nou că Mama knows better. Ea face prăjituri de Crăciun, Anul Nou şi Paşti. În rest, o clătită, o plăcinţică când şi când, mai un orez cu lapte. Şi atât. Acum - una două ceva dulce. Şi-apoi of of of ooooooofffff - nu mă simt bine, m-am îngrăşat, nu mă mai încape nimic.

O singură scăpare mai am. Dacă  nimeresc în vreun restaurant care face something sweet realy gorgeaous, asta e - mă predau. My only hope. În rest "Ze list" şi atât!

Făcut de mâna mea sau pofta în cui!