Oua Benedict

De mult îmi tot iau avant sa fac ouă Benedict dar ba n-am bacon, ba n-am chef, ba n-am curaj. Sosul olandez m-a speriat de-a binelea. Plus că nu-mi amintesc să fi avut onoarea să pap pe undeva chestia asta ... so habar n-am ce gust ar trebui sa aibă. Şi oricum, cât de fabulous şi de chef aş fi eu, când e vorba de bain-marie îmi piere avântul.

Ouă Benedict

Daaar I felt lucky and brave this morning!!! So here I go!

Am scos la înaintare:

trei ouă

ceva mai puţin de un sfert de pachet de unt
o lingură de smântânică

o linguriţă de zeamă de lămâie

sare, piper

bacon (sau kaizer - eu de-asta am avut)

salată verde
tarhon
oţet

2 chifle

Mai întâi am tăiat cele mai subţirele feliuţe de kaizer ever şi le-am rumenit uşor ca să-mi iau asta de pe cap. Fin fin fin am tăiat salata ca să ştiu o treabă (uscată frumos în prealabil că nu-i frumos să pap salată mustind de apă).

Ouă Benedict

Acum e acum! Am unt clarifiat deja în frigider, aşa că doar îl topesc - înainte să mă apuc de tot balamucul pentru că untul trebuie să fie călduţ nu fierbinte. Am citit tot felul de variante - despre cum să fac sosul olandez perfect. Cea mai simplă - care mie mi-a ieşit la fix este asta. Am pus gălbenuşul, smăntâna, sare, piper, zeama de lămâie într-o crăticioară mică mică şi burică şi le-am amestecat bine bine bine cu o lingură de lemn. Ar fi trebuit să scot mixerul dar leneşa aici de faţă nu vede care-i rostul să se prostească cu ditai mixerul, cu mutatul sosului din castron în crăticioară şi aşa mai departe pentru 3 linguri de sos. Apoi am adăugat untul clarifiat puţin cîte puţin amestecând bine bine în mixul de gălbenuş, smântână, şi zeamă de lămâie. Hop apoi cu castronul deasupra unei oale cu apă care fierbe la foc mic. Şi încep să amestec sosuleţul ridicând des crăticioara din apa fierbândă să nu se coaguleze oul. Şi am amestecat aşa până când a fost gata :-) Să tot fi fost vreo 5 minute poate şi mai bine. Când are consitenţa unui sos (nu maioneză, dar nici apă) sărez, pipărez şi ar fi trebuit să şi nucşorez :-) după unele reţete - dar mie nu-mi place nucşoara şi n-am pus. În schimb am pus două frunzuliţe de tarhon tocate fin de tot. And that's it! We have hollandaise sauce.

Ouă Benedict

Acum fuga la prăjitorul de pîine. Tai o felie grosuţă de chiflă şi o pun la prăjit în timp ce pe foc fierbe apa pentru ouă româneşti. Adicătelea - în apa clocotită care abia-abia mai fierbe, pun puţin oţet, sare şi sparg ouăle pe rând că nu sunt Mafalda să pot supraveghea două simultan. Ideea e să nu fugă albuşul în toate părţile ci să îl aduc cu o lingură cât mai aproape de gălbenuş. Când ouăle sunt bine închegate - pun în scenă tot show-ul.

Pe o farfurie mică, pun felia de chiflă prăjită, pe dânsa salata pe care am pus fix doo picături de ulei şi încă doo de lămâie şi un pinch de sare, deasupra oul cu o linguriţă - două de sos olandez moţ. And the final touch, un praf de piper negru proaspăt măcinat în vârful sosului - să iasă bine poza!

Ouă Benedict

Reţeta asta-mi aduce aminte de salata Nisa. O mulţime de operaţiuni, tre să mă mişc repede că ba se încheagă sosul, ba se răceşte kaizerul, ba se încheagă oul, ba leşinează salata. E o reţetă pe care o fac când sunt bine odihnită şi un pic mai zen ca de obicei. :-) Dar a meritat. Olandezul meu a fost bun bun bun - îmi venea să-l mănânc de drag pe el singur - atât de mult îmi place. Deci ce să zic - sunt tare. Am absolvit grădiniţa în materie de gătit aş putea să zic, nu?